Vaslui nu… Sala nu… Esec da… Tagan cu icoane facatoare de minuni bifat

Când e vorba de eșecuri în viață, sunt campion 🙂 Mă pricep să fac pe dracu în patru și să nu reușesc ce mi-am propus. Astăzi am avut sala și am căzut cu… 21 🙂 Da… 21. Mai îmi trebuia una și treceam. Știți care e partea nasoală? Simt o frustrare, o neputință, și zic asta pentru că am învățat. Chiar am învățat. Priorități, semne, intersecții, normele de prim ajutor, mecanizarea, tot, mai puțin contravențiile. Personal le consider cele mai neimportante și așa sunt. Nu-mi pasă de amenzile si de punctele pe care le poți primii. Însă îmi pasă de prioritățile la o intersecție, de semne, de limitele legale aplicate pe drumuri în funcție de tipul de drum sau de condițiile meteo… etc. Pe asta m-am axat. Acasă făceam 26 din 26 și uneori mai coboram până la 23 atunci când nimeream, logic, contravențiile. Asta am clarificat, eu am mers la sigur ca iau.

Mă trezesc dimineață și merg la locul unde se ține examenul.. O coadă lungă de oameni jos, îmi fac loc și urc la etaj, acolo nu mai zic, un aier greu respirabil, înghesuială de trebuia să mergi ca râma. Mă uit pe afișe dar nu văd nimic… Mă așez frumos la o coadă și aștept… Un tip era lângă mine, se uită la dosarul din mână mea și zice

– Ai emoții?

– Nu, de ce aș avea… Abia am venit să dau sala

Îl văd pe ăla că se uită mirat,

– Păi și nu ai făcut poza?

Acum mă uitam eu mirat.. ,,poză, ce poză?,, și îmi arată cu privirea spre coada din capătul celalalt al sălii.

Mă strecor printre oameni și ajung la poză. De la îmbulzeala de acolo plus aierul clocotit simt că mi se face rău.. Caut să mă așez undeva.. Dar unde? Pe tot holul ăla nu e un scaun. Un bătrân care stătea pe calorifer, imi face loc și mă așez puțin, acum îmi era mai cald dar măcar stăteam puțin jos, se uită moșu și îmi zice.

– Ai dus dosarul la verificat?

– Stai ce? Ce verificat?

Se uita spre mulțimea din mijloc… scot un oftat, mă ridic și mă duc la coloana din mijlocul sălii. Ajung acolo și aud un strigăt al unei femei mai în vârstă de după ghișeu ,,numerele 30 – 50 să stea la rând,,.

Mă uit pe foaia din dosar si fac ochii cât cepele.. Aoloo.. sunt numărul 101.. 101 dalmațieni îmi zic în gând. După o oră de așteptat ajung la ghișeu și zic

– Doamnă știți eu sunt 101, am venit ceva mai repede…

Când sunt intrerupt.

– Hai taci o dată din gura aia și dă dosarul.

Îmi smulge dosarul și îmi face semn să merg iar la coloana de lângă să fac poza. Mai aștept și acolo o oră, fac poza și când în sfârșit credeam că am scăpat imi zice să aștept lateral… că toate dosarele sunt trimise iar la verificat.

Nu mai puteam, eram terminat psihic de nervi, deja pierdusem câteva ore la niște cozi ca pe timpul comuniștilor, unii mai erau certați si cu apa.. Dar totuși nu era vina lor, la ce căldura era acolo nici parfumul meu nu mai făcea față. Mă așez iar pe un calorifer, acolo unde mai erau două fete, imi scot telefonul și mă apuc să fac chestionare random cu o aplicație, prima care mi-a venit în mână. În general cam 4 minute dura un chestionar la mine. Maxim.

Fac primu chestionar in viteză 26 din 26… fac și pe al doilea, tot 26 din 26.. Fac pe al treilea și fac 25 din 26.. logic, căzuse o contravenție. Se uită fetele alea la mine și zice una din ele

– Au așa un bulan unii, uite dau răspunsurile instant cu face ăsta…

Mă uit la ele uimit și zic sec

– Sunt ușoare, îmi e frică doar de contravenții.

Îmi zâmbește apoi se apucă si ea să facă chestionare, din când în când mă mai intreba câte ceva. Le cădea, rar lua cu 22, știa contravențiile cât de cât dar nu știa prioritățile.. la intersecții nu le avea. I-am explicat pe câteva întrebări și a înțeles.. cred. Adică incepea să rezolve și ea intersectiile. Cred că a mai trecut o oră și iese o doamnă cu câteva dosare.. Dosarul ei e prima, îl ia și îmi face din mână, semn că pleacă la sala… Dau să mă ridic și îmi aud numele urmat de fraza ,,la sală în colț,,. Trebuia iar să traversez tot holul ca să ajung acolo… acolo o coadă de ziceai ce-i aia… se mișcau ca la poștă. Greu. Foarte greu. 8 calculatoare.. aproape 200 de inși. Dau să ies afară cand fata aia îmi face semn să vin lângă ea. Mă strecor și ajung in zona aia. Era emoționată.. Mă uit la ea și zâmbesc

– Tu o să iei sala sigur 😉 , zic eu

– Ba nu, ăștia ca tine care răspund instant iau

– Hehe… Stai linistită, voi cădea, din păcate sunt ghinionist.

Se uită la mine și râde. Nu mai făceam de mult chestionare, atunci am facut 8 la rând și eram mulțumit de rezultatele mele.

Resetasem aplicația la zero ca să stiu câte am făcut atunci în cele câteva minute. 8 chestionare rezolvate si trecute.

Mă sprijinam de perete când ce credeți… apare un negrotei mic, cu niște icoane

– Bos, bos, vrei să iei sala? 5 lei și primești o icoană care te va ajuta la sală.

Dă tipu din față 5 lei, alte 10 persoane dau câte un leu, numai bine ajunge la mine.

– Dă un leu să iei sala.

Eu sunt ateu, nu cred in dumnezeu sau alte baliverne mistice. Mă uit la el și zic

– Îți dau 5 lei, dar dacă cad îmi dai tu dublu?

A făcut țiganul o față și a rupt-o la fugă.

Aia râdea de nu mai putea lângă mine, toți rădeau după faza asta mai puțin eu. Deja eram plictisit de ei, cu o zi inainte mă cazasem la hotel… fix in fața hotelului era o țigancă de asta cu ghicitul.. Fug de aia și dau de alta in lateralul hotelului.. Efectiv erau peste tot, cred că și la subsol erau. Intru repede in hotel să scsp de ele. Bine că am fost blestemat si alte chestii mistice, dar nu îmi păsa. Eu vroiam doar să intru la căldură și să dorm.

Acum chiar mă gândeam, bă, nici la sală nu scap de astea.

Era deja ceasul 12:00, pe hol în dreptul sălii devenise loc de rugăciuni, unde te uitai vedeai numai cruci, numai oameni ce se rugau, ziceai ca se ține o slujbă. Eu râdeam pe infundate șii explic fetei de ce râd, la care ea zice

– Să știi că și eu am băut aghiasmă dimineață, am făcut și cruce, doamne dacă iau sala mă las de băut, de discotecă și ca bonus merg o duminică și la biserică.

Lume a început să râdă, iar eu am zis doar..

– Secolul 21. Eu nu fumez, nu beau, nu merg in disco, deci ce ar trebui să-i ofer?

Aveam impresia că în acea sală sa mutat biserica. Cred că mai lipsea un preot și niște colivă… desigur dacă ar fi încăput. Cu siguranță dacă aruncai un ac cu cea mai mică forță ai fi găurit pe cineva, damage 100% cu siguranță.

Continui să vorbesc cu ea și ajungem în fața ușii. În sfârșit, îmi zic eu în gând, aia e, intru, completez chestionarul și ies. Se deschide ușa și mă imping mai ceva decât o fac la coadă la poștă și… nimeresc într-o altă încăpere ceva mai mică, mai călduroasă.. Mă uit in jur și întreb mirat

– Aici e sala?!

Câteva râsete înfundate se aud în jurul meu, fata care era cu mine mă trage mai în față aproape lângă ușă și îmi zice

– Întrii cu mine, cand se deschide ușa te trag după mine.

Nu apuc să raspund că ușa se deschide și ea mă trage după ea.. nimeresc de data asta într-o sală mai mică unde erau câteva scaune iar in lateral erau calculatoarele… Aveam emoții. Ea la fel. Se eliberează două calculatoare și mă ridic să merg spre unul din ele. Dau buletinul și dosarul la caschetă ăla și mă așez la calculator și scanez codul. Fac o cruce și îmi zic în gând ,,te rog doamne, nu îmi da contravenții și penalizări că nu le-am învățat pe astea,,. Adevărul e că eu mă axasem mult pe priorități, intersectii, reguli generale de viteză etc.. Dar nu pe puncte de penalizare, contravenții etc.

Dau start și ce îmi văd ochii? Prima întrebare e o contravenție. Deh.. câte poate fi? Maxim 3. În general cad câte 3 de fiecare. Dau urmato3area… tot contravenție. Ce spuneam eu? Maxim 3. O sar și pe asta… tot contravenție. Serios? Eh.. probabil a fost ultima. Mai sar una… tot contravenție. Eram uluit, cât ghinion să am? Am sărit așa până la a 8-a. Serios… ,,nu mai fac afaceri cu tine doamne,,. De la a 8-a am inceput să răspund corect. În 3 minute aveam 19 corecte, 0 greșite și 7 rămase. Bă ce naiba fac acum? Rămăsese contravențiile. Dau să răspund.. greșit. Inima pompa ca nebuna, următoarea tot greșit… ajunsesem să am 19 bune, 4 greșite 3 rămase. Răspund corect și pe următoarele 2. Acum aveam 21 corecte,4 greșite, 1 rămasă. Totul sau nimic. Trecuse în total 4 minute și ceva. Bifez ,,c,, si dau răspuns. Picat. Am picat cu 21… Serios? Fără una. Atunci am zis cu voce tare

– Ce rahat de chestionar e ăsta?

la care caschetă

– Liniște că te dau afară.

– Oricum plec, dă-mi dosarul!

Toți care erau la calculatoare incepuse să râdă.

Îmi trece caschetă 21 în dosar, iau dosarul buletinul și plec.

Ies din sală, și la ieșire unde aștepta coada de oameni mă întreabă..

– Ei ce ai făcut?

Aproape aveam lacrimi în ochi de ciudă, mă uit la ei și cu un zâmbet ironic pe buze zic

– I-am dat gata la 21.

O parte au înțeles aluzia, alții nu. Eu am mărit pasul și am plecat spre gară dezamăgit. Deja pe drum mă gândeam cum o să stau eu fără permis toată viața și cum voi circula numai cu trenul.

Dar, am tras aier in piept și m-am programat din nou.

A fost o experiență urâtă, un al doilea eșec în viața mea. Cât despre fata cu care mă împrietenisem.. încă regret că nu i-am cerut numărul. Asta e, prostia mea. Dar măcar îmi câștigasem o amică.

Acum mă pun frumușel și învăț contravențiile, penalizări și restul ce nu am învățat iar data viitoare voi lua cu 26 😉

Un șut în fund, un salt în față. O să fie bine. Am pierdut in tur, dat voi câștiga în retur.