O poveste tristă, dar frumoasă 

Toate poveștile de dragoste sunt frumoase, chiar dacă în general unul iubește iar celălalt se lasă iubit… Și eu la rândul meu am iubit foarte mult, dar am încetat să mai cred în dragoste. Dragostea, există, dar din păcate nu pentru toți, iar eu fac parte din categoria celor care nu au noroc la acest capitol, motiv pentru care cred că voi rămâne un singuratic tot restul vieții… Poate spuneți că gândesc negativ.. Poate aveți dreptate, dar nici nu îmi puteți pune la îndoială această părere.
În seara asta nu vreau să vorbesc despre mine, vreau să  vorbesc despre o poveste de dragoste găsită acum câțiva ani pe internet, este una dintre cele mai frumoase povești de dragoste, și asta pentru că eu mă regăsesc foarte mult în ea.. Este o dovadă vie că există și băieți iubitori și totuși, rămân singuratici asta pentru că au iubit prea mult o singură fată.

Bun, fără vorbărie e timpul să vă arăt povestea. Din păcate este scrisă foarte greșit, așa că voi încerca eu cât de cât să  o ,,repar,,… Măcar atât cât să poată fi înțeleasă!

Bună, mă numesc Dana și țin să vă spun că-mi pare foarte rău că mi-am bătut joc fără să vreau de cine nu trebuia și de cine chiar nu merita. Să începem cu începutul: ne-am cunoscut întâmplător când eu eram într-o situație puțin c-am dificilă, dar asta e altă poveste… nu pot să zic că îmi plăcea de el dar am acceptat să țin legătura cu el. Îl consideram un prieten obișnuit care până la urmă cred că a fost singurul meu prieten. Am început să vorbim despre tot felul de subiecte și am început să ne și vedem până când mi-a propus să fim împreună. Atunci am rămas puțin șocată pentru că nu-l plăceam foarte mult dar mă înțelegeam foarte bine cu el și mă simțeam bine în preajma lui. Într-un final după ce a insistat am acceptat și pe parcurs a început să-mi fie foarte drag de el. Totul era perfect până mi-am dat seama că în viața mea există o altă persoană de care îmi place foarte mult. Cu lacrimi în ochii m-am despărțit de primul băiat și după o perioadă nu foarte lungă de timp eram cu al doilea băiat pe care îl idolatrizam.  În tot acest timp trebuie să vă spun că primul băiat a insistat să fim împreună și a făcut tot ceea ce a putut dar eu nu m-am întors. Toată povestea cu al doilea băiat a început bine până când m-a dezamăgit și mi-am dat seama că aparențele înșeală. Mi-a trebuit c-am 2 ani ca să-mi dau seama… Înainte să mă despart de al doilea băiat cu vreo 2-3 luni mi-am dat seama că primul nu mai mi-a spus nimic și nu mai primeam nici un mesaj de la el… era oarecum ciudat pentru că sincer să vă spun m-am obișnuit cu mesajele lui și îmi plăceau. M-am despărțit de al doilea și mi-am dat seama că de câteva luni bune nu mai știam nimic de primul. Îmi era rușine să încerc să dau eu de el și acum regret asta. Într-un final după mult timp m-am întâlnit cu el în oras.
 
Era neschimbat! Era băiatul de care începuse să-mi fie drag și care se purta perfect cu mine dar eu am alergat după altceva care s-a dovedit a fi doar un ambalaj. Atunci când ne-am întâlnit  întâmplător pe stradă am stat câteva minute de vorba, minute care au decis viitorul… Am aflat că băiatul meu care m-a așteptat doi ani și a insistat să fim împreună nu mai stă în același oraș cu mine, că s-a săturat să mă tot aștepte si că a început o viață nouă fără mine, am aflat că îi mergea foarte bine și că nu avea de gând să  se mai întoarcă aici ca să uite de mine. Cu zâmbetul pe buze am plecat dar eram foarte tristă … m-am dus la locul nostru unde zicea el că merge când îi este dor de mine, dintr-o dată când am ajuns acolo parcă m-am întors în timp, nimic nu era schimbat! Parcă ne vedeam stând îmbrățișați și fiind fericiți. Eram distrusă și nu puteam să înțeleg cum am fost așa de oarbă! Cum în căutarea unui băiat perfect l-am părăsit și nu am știut să mă uit lângă mine și să-I ofer o șansă! Cum am putut sa-l las să mă  aștepte 2 ani și să-i mai și zic să-şi vadă de viața lui.
  

Doar atunci mi-am dat seama că el m-a iubit cu adevărat și eu i-am zis să plece… ceea ce într-un final după 2 ani a făcut. Acum nu l-am mai văzut de un an jumătate fiind plecat în noul lui oraș și nici nu am mai vorbit cu el… nici nu știu când mai vine în oraș la rude sau părinți … o singură dată pe an știu că vine și nici atunci nu e sigur… când e ziua de naștere a surori lui:D acum eu am rămas singură și îl aștept … dacă nu pleca din situație, ar fi stat altfel, poate mai aveam o șansă … defapt nu pot fi atât de egoistă să zic că el e de vină ca a plecat! Eu sunt ca atunci când a fost aici nu l-am pretuit și l-am umilit lăsându-l să mă aștept și când m-am văzut cu el a dat dovadă de mult bun simț și a vorbit cu mine foarte frumos ca si când nu s-ar fi întâmplat nimic.
 
  Sfatul meu pentru toate fetele!!! Nu alergați după cai verzi pe pereți care după câteva luni vă vor dezamăgi pentru că nu veți mai găsi un alt băiat care să facă orice pentru tine și să  te aștepte chiar dacă tu nici nu-l bagi în seamă!!! Profitați de ceea ce aveți la momentul potrivit pâna nu e prea târziu! Vă pupăcesc!:*

Sursa: povesteata.eu

Bun, aceasta a fost povestea ei, eu nu sunt expert ca să trag concluzii, dar ce pot zice este că băiatul din spusele ei, este de nota 10… ,,m-am dus în locul unde se ducea el atunci când îi era dor de mine, la locul nostru,,… Am un sentiment ciudat în aceste momente, fix același lucru îl făceam și eu… Mă duceam în locul în care am cerut-o prima oară în căsătorie (în  glumă  desigur), mă regăsesc mult în această poveste descrisă de acea fată, din păcate fosta nu cred că regretă despărțirea. Are un suflet bun fosta și jur că aș fi făcut orice pentru ea, numai ca să o știu bine, însă în viață de foarte multe ori pierzi iar unele lucruri nu le poți face să iasă cum vrei tu. Îndoiala ucide dar visele niciodată…

Dacă ești fată, tu, care citești acum aceste rânduri și ai iubit, sună-l și spune-i cât de mult îl iubești. Dacă crezi că ai ales greșit, în primul rând sună-l şi cere-ți iertare. Poate nu te va ierta pe loc, dar măcar te eliberezi. Dacă ești pe cale să te desparți de el… ar fi cazul să te gândești mai bine.. pune-te doar o secundă în locul persoanei iubite și vei vedea cât de mare e suferința la despărțire. Nu am înțeles niciodată de ce unele suflete preferă să caute alte suflete, decât să continue visul început cândva. E mai ușor să aruncăm momente, vise, clipe la gunoi, și să căutăm persoane noi, dar oare se merită? De ce nu încercați să reparați lucrurile greşite și în loc să spuneți ,,laso baltă, nu contează,, să înlocuiți cu ,,haide să vedem ce vom face, să găsim o soluție,,…

Persoana iubită trebuie pusă pe primul plan, știu, e posibil să te doară cititorule că îți spun asta, dar vezi tu… prietenii își vor face familiile lor într-o zi, iar timpul petrecut alături de ei, va fi foarte scurt… Prima parte din viață o vei petrece lângă familia ta, însă a doua parte din viața  ta vei fi nevoit să îți faci propria ta familie alături, desigur, de persoana iubită. Ori de câte ori ai o problemă, ar  fi minunat să discuți cu persoana iubită, așa se dezvoltă conexiunea dintre voi, așa prindeți încredere unul în celălalt. Pe scurt, persoana iubită trebuie să fie ce-a mai importantă.

Nu știu cum e să fiu pe primul loc, dar știu cum e să pui pe primul loc.. E un lucru minunat, să știi că cineva este acolo, că poți iubi, oferi, și face fericit pe persoana din inima ta… care defapt e însuși sufletul tău.

Am deviat mult de la subiect, esențialul sper că l-ați înțeles. Dacă prin articolul ăsta voi reuși măcar o relație să salvez, măcar o persoană să învețe ceva, atunci mi-am atins scopul, însemnă că multe locuri nu vor rămâne reci, multe inimi vor fi salvate.. Eu văd viața ca un lanț de fapte.. Făcând o faptă bună, altcineva va face la randul ei o faptă bună.

Vă multumesc că ați rupt câteva minute să citiți tot.. În mod normal nu vă cer acest lucru, dar dacă doriți vă rog distribuiți articolul și  pe facebook, cine știe, poate cineva care vrea să facă o greșeală va citi și își va schimba concepțiile. O relație, două inimi dacă sunt salvate, atunci prin acest gest, e un impact asupra altor oameni.

Nu uitați să iubiți în fiecare zi ca și când ar fi ultima.. Nu se știe, într-o  zi poate chiat e ultima.