Astăzi este 31 August, pentru mine e o zi cât de cât importantă, în special pentru că e ultima zi din vară iar lucrul mai puțin important este ziua mea de naștere. Fix acum 24 de ani apăream și eu întâmplător pe aici fără ca măcar să am habar de lucrurile care mă vor aștepta, de lucrurile pe care le-am făcut până acum și cu siguranță de lucrurile ce vor urma. Dacă stau și privesc în urmă, în fiecare an sunt mai diferit, dar cu toate astea în fiecare an e la fel. Cum se poate să schimbi atâtea lucruri în fiecare zi și totuși în final să nu schimbi nimic? O intrebare bună, cu siguranță mulți am schimbat anumite lucruri fără ca să se schimbe cu adevărat ceva.
Totuși dacă ar fi să fac o listă cu micile schimbări acestea ar fi foarte puține… Dar, cu toate astea sunt foarte importante.
Am rămas fără prieteni, și da, a fost alegerea mea. Nu mă plâng, dacă stau bine și mă gândesc acest lucru mă bucură enorm. Am mai mult timp pentru mine, timp pe care oricum nu-l folosesc în folosul meu.
Orice comunicare cu fosta a luat sfârșit, recent de aproape o lună, orice cale de a comunica cu fosta e închisă. Efectiv, acea fostă nu mai există pe nicăieri. Dacă nu aș mai avea amintirile cu ea în cap aș spune că nici nu a existat. Block pe facebook, pe whatssap, peste tot, și asta din simplul motiv că i-am expus câteva adevăruri în față 🙂
Iar nu în ultimul rând, am rămas și fără mamă. Nu, nu a murit, dar a plecat în afară…. În Italia, astfel am rămas mai singur decât am fost vreodată. Iar ca bonus, în satul unde am avut cele mai frumoase amintiri printre care primul sărut, prima prietenă, primul majorat la care am fost etc.. nu mai am de ce să merg. Bătrână la care mergeam a decedat, deci da, am avut și un oarecare deces. Sincer satul ăla îmi lipsește. Adoram liniștea de acolo, dealurile de pe care priveam apusul de soare, plimbările de seară și statul la umbră… Chiar și cititul la umbră a unui blog cu o doză de cola în mână era minunat. Nu mai zic de întâlnirile cu ea… Toată lumea urăște satele, mai puțin eu. Orice loc poate fi romantic, atât cât ești cu cine trebuie.
În mod normal, 99% din oamenii normali acum ar fi beți și cu siguranță nu ar avea timp să scrie pe blog. Însă eu sunt diferit, și mă bucur că sunt așa. Nu am mai scris de ceva timp, iar acum la 5 dimineața am zis ,,de ce nu!?,,… Așa că am scris.
Vor urma articole noi, probabil și un conurs, rămâneți aproape. Momentan să văd, viața mea trece prin câteva schimbări și sunt curios unde vor duce.
Dacă voi îmi veți zice la ,,mulți ani,, eu am să vă zic ,,la multe veri,,… Încă o vară a treut iar serile sunt tot mai reci. Mă credeți sau nu, în dimineața asta ieșea aburi din gură afară.
Deci clar, toamna se aproprie, apoi iarna…. Să ne bucurăm de ultimele zile călduroase. Regret totuși că nici vara asta nu am reușit să îmi împlinesc nici un vis, regret că nici de data asta nu am reușit să mă îndrăgostesc. Dar, sunt regrete de moment, trecătoare. Vor trece, sunt sigur. Iar dacă ar fi să regret ceva în viața asta, ei bine, regret că nu regret nimic 🙂
