Mereu am crezut că ea e soarele și eu sunt luna, doar că în ultimul timp mi-am dat seama că relația noastră este mai mult ca o eclipsă, indiferent ca e de soare sau lună. Din păcate ca orice eclipsă ține foarte puțin, se termină cand nu te aștepți. Astăzi a fost ultina eclipsă, una frumoasă care anunța clipe minunate ce puteau să urmeze, din păcate a luat sfârșit, diferența este că de data asta definitiv, fără ca măcar să aud un cuvânt frumos la despărțire din partea ei… Păcat, dar asta e, trebuie să mă adun și să îmi revin. Mereu am vrut să fiu pe primele locuri în viața ei, să fiu important pentru ea, să îmi zică secretele ei, să-i ofer un umăr pe care să plângă, din păcate se pare că dintre noi doi, eu eram problema.
Am simțit să scriu asta pentru că trec prin momente triste și vreau să las si această filă în urmă… Într-o zi când îmi voi reciti blogul să zâmbesc.
Asta a fost ziua de azi, trebuie să mă adun, și să văd ce voi face pe viitor. Câteva zile sunt foarte grele, dar cu timpul, voi deveni mai puternic decât am fost…
Dacă aveți iubit/ă vorbiți orice… Chiar orice. Fără rețineri, fiți deschiși la orice subiect. Urmau discuții frumoase dacă nu era să mă supăr, dar asta e viața. Oricum, mi-a deschis pofta de viață și trebuie să mă gândesc serios ce fac.
