E târziu, nu am somn, așa că am intrat puțin pe Facebook, din vorbă în vorbă cu o vizitatoare al blogului, am ajuns la subiectul ,,băutură,,… Eu nu consum alcool și recunosc că mi se pare o prostie să bei până ajungi să nu mai ști cum te numești și pe ce planetă trăiești … Adică sunt unii oameni care se trezesc dimineața, se freacă la ochi și  exclamă ,,e clar, ia să mă dau jos din pat și să mă spăl puțin pe dinți cu o bere!,, :)) Nu, nu e ok. Băutura în general dezbină familii și te face să uiți complet de scopul vieții tale.

Însă băutura a fost singurul lucru pe care l-am încercat o dată în trecut. Nu am încercat să fumez, decât când eram enorm de mic și am întrebat-o pe mama ce gust are țigara, la care ea foarte calmă, ,,ia de aici, convingete singur,,… Îmi sclipeau ochii ca în desenele animate, până am luat țigara și am tras un fum din toți  plămânii  (ăia  doi)… În 3 secunde eram roșu ca un rac, ochii erau cât cepele și eram tot în lacrimi, ziceai că sunt conectat de la 220 :)) De atunci, nu mi-a mai trebuit așa ceva, urăsc țigara.. În general sunt un om ghidat de principii iar unul din ele e să nu fumez și să nu beau. Tata e bețiv, defapt era că acum nu prea îl mai ține organismul din ce am înțeles… Deh, a îmbătrânit stomacul. Cred că  ar trage o duşcă și cu ochii dacă  ar putea. Dar asta e altă poveste, să revenim la oile noastre.

Era prin 2010, aveam 16 ani, undeva in jurul acestei vârste, iar eu nu băusem niciodată mai mult de un păhărel de bere, și ăla cu rugăminți din partea unchiului meu când venea în vizita.

Era august, inceputul lunii, cald, vară, frumos, iar eu tocmai terminasem să  mă plimb cu rolele împreună cu o vecină situată la o casă distanță de mine… Mă înțelegeam enorm de bine cu ea, ieșeam si ne plimbam ținându-ne de mână pe role, era un sentiment unic… Cred că atunci mă și plăcea, oricum, prezența ei îmi plăcea. Și cum vă zic, fiind zilele orașului iau cămașa pe mine și ies pe stradă să mă văd cu un amic pe nume Cătălin… Ne vedem și punem toți banii pe care-i aveam la un loc, acum ne gândeam ce să facem, era seară și na… La care el vine cu provocarea să ne îmbătăm.. Sincer, pentru el nu ar fi fost un lucru nou, de multe ori sprijină gardurile pe unde apucă noaptea, dar pentru mine chiar ar fi fost ceva nou așa că  accept provocarea. Deh, ce se poate întâmpla, nu!?

Mergem noi la cel mai apropist magazin , luăm  aproape 10 sticle de bere la 2,5 l și două pahare de unică folosință mari și mergem in curtea școlii să devorăm berea. Numai bine se pornise și o ploaie de vară așa că ne adăpostim la intrare în școală, dăm drumul la muzică  (pe atunci eram fan hi-q, dar ascultam și manele), desfacem blondina (ups, berea am vrut să zic) și  dă-i bătaie Dane… Sincer primele pahare mergeau destul de ok, alunecau fără nici o problemă, dar în timp, după primele două sticle începeam să mă stăpânesc mai greu :)) Deja mă gândeam că fac o prostie mai mare decât mine și singura mea frică era să nu adorm pe undeva, ori în boscheți, ori în șanț sau chiar mai rău, în fața școlii. La cât de mult iubeam școala, asta ar fi fost culmea culmilor, să nu scap de școală nici măcar în vacanță :))

Din vorbă în vorbă îi zic lui Cătălin:

– Bă, drace, hai să facem mișcare că  mor aici, ascunde sticlele undeva și hai să mergem spre bâlci să vedem ce mașinuțe au adus ăia…

– Hai să mergem că mi-e a bate pe cineva :))

Ploaia se oprise asa că mă ridic de jos și încerc să pășesc, când ce să vezi.. Echilibrul se juca cu mine, ziceai că am 2 grame și nu mă pot stabiliza pe picioare… Normal pe Cătălin îl bufnea râsul, dar eu deja eram nervos că nu mă ascultau picioarele… Fiecare mișcare pe care o făceam era teleghidată. Mă incurajez singur și încep să mă obișnuiesc cu senzația asta, așa că îmi pun trupul meu de zeu (zmeu) în mișcare, după câțiva zeci de metrii, hop mă trezesc jos.. Zic ,,eh, se mai întâmplă,,.. Mă ridic și continui să merg. Eram oarecum gelos pe Cătălin, el nu căzuse, singura problemă era că începuse să se creadă Spiderman și să îmi povestească cum salvase el lumea cu pânza lui magică. La inceput mă amuzam de el, dar când am văzut că  a tras o creangă ruptă de la furtună și a pus-o exact in mijlocul drumului ca să blocheze traficul, am știut că nu glumește… În acel moment am și zis 

Citește și  Tu stai in carantina?

– Hai să mergem până la mine, îmi e foame.

– Și  mie, mergem pe pânză?

Omul o luase razna și speram că un sandwich îl va ,,salva,,.. Pe drum am mai căzut de câteva ori, dar eram mulțumit că  sunt lucid… oricum plouase afară iar eu aveam niște adidaşi fițoşi de vară cu găuri, de cauciuc… Trecea apa prin ei ca Vodă prin lobodă. Intru în casă, îl las pe Spiderman la poartă și fac repede două sandwichuri, salam și pâine. Ceva simplu, să meargă. Ne întoarcem în curtea școlii să terminăm ce am început si ne punem iară pe băut. Dupa aprope o oră  de stat, mă decid să îl duc acasă pe Spiderman. Nu mai era lucid aproape deloc… Nici acum nu știu dar cred că asta e o boală, la beție face urât, mereu e un alt personaj…

Sincer nu a putut si el să fie un poney ceva ca să  mă ducă acasă călare?

În fine,  mergem pe drum spre casa lui, mai mult îl trăgeam după mine, la fiecare casă  pe lângă care treceam îmi zicea ,,Dani, nu aici stau? Dani, unde mă duci?,,…

Ajungem la un robinet din apropierea casei lui și zic ,,asta e salvarea, trebuie să se spele,,… Dau drumu la robinet… 

– Ia și dă pe față cu apă.

– Dar Dani, nu curge…

– Ce face?… Când mă uit mai atent, omul se spăla lângă robinet.

– Păi normal că nu curge! continui eu… Nu vezi că te speli lângă? 

Reușește el să dea cu apă în legea lui și în sfârșit  ajungem și acasă, oricum robinetul era apropae de casa lui.

După ce îl duc acasă, merg în curtea școli, iau berea rămasă și o dau primilor băieți ieșiți in drum, luasem decizia să mă duc la mama la barul.unde lucra, să-i fac o minunată surpriză… 

Întru în bar… A fost de ajuns să mă uit o dată la ea că  a și început să râdă 

– Ce e la halul tău?  Ai băut, nu?

– Nu… doar ți se pare….

– Cât?

– Apăi eu mai știu, câteva sticle.

– Hai du-te acasă …. Ca să nu te strâng de gât.

Desigur, am plecat dar după ce mi-a dat o doză de Cola.. Trebuia să dreg gustul cu ceva.

Ajuns acasă mă arunc direct în pat unde începe chinul… Și ce chin frate, am început să vomit tot sandwichul ăla amestecat cu bere.. Efectiv vomam bucățele întregi din sandwich, ca la puzzle… Simțeam în cameră un miros urât și o învârteală continuă a camerei.. Singurul lucru la care mă gândeam era că dacă trec și peste asta îl omor pe Spiderman când îl prind. El și ideile lui. Am adormit într-un final, dar am suferit o săptămână după acea noapte. Simțeam că sunt venit de pe altă lume.. Ce fotbal!? Ce role!? Era o minune dacă reușeam să merg corect 2 kilometrii pe picioarele mele… Aveam în permanență mirosul ăla, senzația de vomă… Acum de câte ori văd acel covor și urma gălbuie peste el, imi amintesc de pățania asta.. A da, să nu uităm de robinet. De câte ori trec pe lângă el mă bufnește râsul. Vă dați seama cât de nocivă e berea dacă a reușit să roadă covorul ăla persan la care ținea mama 🙂

Greșeala mea a fost că l-am ascuns și după o săptămână când a dat mama de el m-a și întrebat ce a pățit persianul ei.. Apăi mamă l-a cam păpat berea pe persian :))

A fost singura dată când am băut, prima și ultima oară.

Partea bună din asta este că totuși după toată acea bere, am rămas lucid. Bine, cu siguranță nu aș fi rezolvat cine știe ce ecuație, nici în realitate nu mă pricep, biat nu mai zic.. Dar totuși am știut unde locuiesc, și in general am știut tot, plus că îmi amintesc și după 7 ani cu lux de amănunte totul.

Vă pot spune doar atât, o fi berea bună, nu pot să combat asta, dar, e și cea mai periculoasă, mai ales amestecată cu alte porcării gen țuică…

Eu nu mai consum alcool de atunci, defapt, după cum am spus, nici inainte de această experiență nu consumam alcool. Eventual un pahar de bere, maxim o bere la jumătate când e ziua mea sau anul nou.. Dar atât… nu vreau să mă joc iar cu gravitația. 

Nu știu de ce am scris asta, dar recunosc că întâmplarea e destul de funy, în general fără să ne dăm seama avem multe amintiri frumoase din cele mai idioate momente. La voi, cum a fost prima beție?

Ciurcas Dan Gabriel (administrator)

Sunt un băiat timid, diferit de alți băieți, ciudat în felul meu și de foarte multe ori chiar copilăros.
Sunt un trecător prin acest labirint numit ,, viață,,, uneori mă lovesc de lacrimi, alteori de zâmbete.... Viața este făcută din momente, iar aici e locul unde le înșir, unde sunt liber să scriu și să mă descarc, cel puțin până în momentul în care ies din labirind.

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.