Nu am mai scris de ceva vreme pe blog, nu am uitat de voi dar am fost ocupat cu căutarea unui loc de muncă. Acum câteva zile am intrat pe site-ul de anunturi al orașului din zona mea și am zis să aplic, nu am nimic de pierdut. Am aplicat și a doua zi deja am fost sunat, iar luni urmând să mă prezint pentru analize. Postul era în Poiana Brașov, ca ajutor de ospătar, mereu mi-au plăcut oamenii, de asta mi-aş dori un loc de muncă în care să pot socializa cu diverși oameni 🙂 Până și barman, sau frizer sună bine. Văzând că a fost contactat, l-am rugat și pe un amic să candideze și el… Aici începe partea puțin rea, și-a depus candidatura și nu a mai avut răbdare ca să fie contactat… Văzând că a trecut 24 de ore și nu a fost contactat, a sunat el, a spus că e de la țară și că el e bun la toate, că mă cunoaște pe mine și că merge amândoi. Uite așa, trebuie să plecăm duminică, adică peste două zile, să ne pregătim. Din păcate în aceste două zile nu mă pot pregăti și să vă spun de ce. Nu am analizele făcute, ca ajutor de ospătar îți trebuie analizele la zi, nu am cazierul scos și din câte știu durează aproape 10 zile. Nu am nici măcar cele două cămeși, pantalon negru și pantofi cumpărați. Plus de asta, am înțeles că trecem peste interviu, sau așa ceva, habar nu am ce a vorbit acel băiat cu angajatorul…
Am decis să nu merg, cel puțin nu luna asta. Locul de muncă era în Poiana Brașov, la un restaurant, cazare și 3 mese pe zi gratis, program de 8 ore. E ok, e super ok, iar oamenii cu care am vorbit la telefon par oameni minunați.
Din păcate totul s-a întamplat foarte repede. Nu am cum să indeplinesc în două zile toate criteriile și nici bani nu am destui acum pentru a face asta.
Așa că voi continua să caut, să sper că va fi bine in viitor și că îmi voi găsi ceva aproape de casa mea. Pun preț mult pe oameni și sincer îmi va lipsi până și vecinul de la colț. O viață avem, haide să nu fim numai după bani și să ne amintim că armonia contează cel mai mult. Momentan am strictul necesar, de ce să mint. Dar un plus nu ar strica așa că voi încerca să îmi caut de muncă în continuare dar în apropiere de casa mea 🙂 Prefer să fie pe bani mai puțin, dar să fie cât să mă simt bine alături de cei dragi. Decat pe bani mulți și degeaba. Sunt sigur că dacă îmi găsesc de muncă voi face o treabă bună pentru că ador rutina, pot face același lucru ani întregi fără să mă plictisesc așa că nu mă văd genul de om care să schimbe locul de muncă prea frecvent.
Acum să vorbim și despre altceva, voi cum vedeți viața perfectă? Acea viață ,,perfectă,, care știm oricum că nu există 😀
Pe mine banii nu mă fac fericit, săptămâna asta au murit doi oameni apropiați mie și dacă am învățat ceva din chestia asta, este că unele lucruri nu le putem cumpăra cu bani, iar la bătrânețe vom regreta multe lucruri cărora în tinerețe nu le-am dat importanță urmărind doar un scop….
Corect, banii sunt secundari, trebuie sa fie si ei, nu ei sunt totul.
Asa e, dar unii merg pe principiul ,,calc si pe mormant doar ca sa ajung cineva,, uita de familie, de tot. Vor doar sa plece de acasa, sa castige cat mai mult si atat. In cazul meu, nu banii i-ar aduce fericirea mamei 🙂 Cel putin nu in situatia care este ea acum.