,,Cum las de-o parte toate, când gândurile mele nu prea se dau la o parte?! Poate că e momentul să plec, să las în spate amintiri frumoase spulberate într-un moment,,

Aceste cuvinte au fost un ghidaj în viața mea, ultimele luni au fost foarte importante pentru formarea mea ca om, ca suflet… Pot să spun că inima mea a ajuns la o maturitate pe care nu credeam că voi reuși să o ating. Dacă acum câteva luni în urmă mă gândeam serios să termin orice socoteală cu viața, astăzi nici prin gând nu îmi trece acest lucru… Mi-am dat seama că ,,moartea,, este singura decizie pe care nu o poți schimba. Plus de asta eu nu cred în viața de apoi, cred că doar o viață avem și trebuie să o trăim până în ultima secundă.

Pentru cine mă cunoaște, știe că am iubit enorm de mult o fată și că am sacrificat multe lucruri ca să fiu pe primul plan în viața ei 😉 Defapt, eu, în inima ei, nu am existat deloc… Am fost doar băiatul care era acolo, pentru ea… Ca și un trofeu câștigat, am pierdut câțiva ani până am realizat acest lucru, nu regret timpul pierdut, îl voi regreta doar dacă a fost în zadar pentru ea… Știi cum zic eu ,,am făcut tot ce am putut, meriți mai mult,,… Când nu mai poți, te retragi și lași în urma ta locuri pe care altă dată le frecventați impreună, vise care nu se vor împlini niciodată, oameni care au crezut în voi, clipe și momente frumoase, clipe și momentr urâte… privind în spate acum, imi dau seama că cele mai frumoase sentimente vin chiar din cele mai grele momente, atunci când învățăm și cele mai dure lecții ale vieții. Viața e un univers plin de culori, un drum în  care la fiecare pas înveți ceva nou, indiferent că e bine sau nu,  tu trebuie să continui să mergi. Uneori mai cazi, alteori mai plângi, nu trebuie să îți fie rușine, e normal, e firesc, plânge eliberează toată durerea, dar nu uita să continui orice ar fi. Tu ești rezultatul unei iubiri frumoase, din iubire ne naștem, nu murim.

În  ziua de astăzi să ai o relație simplă bazată pe sinceritate și sentiment este un lucru greu, avem atâtea lucruri care ne pot ține în legătură permanentă, dar prea puțin timp pentru noi… Țin minte că înainte să iau decizia să mă retrag mi-am dat seama că ea era cerul meu, dar după el e un întreg  univers… Un univers pe care eu nu îl explorasem pentru că  nu-l puteam vedea de cer… Tot ce aveam în fața ochilori era ea…

Acum două săptămâni în urmă  a fost un  haos total în viața mea, dar din acel dezastru am învățat câteva lucruri despre mine și despre viață. Mi-am dat seama că nu aș pleca la greu de lângă o persoana niciodată, indiferent de situație. În viața mea, timp de câțiva ani a fost un haos total, dar în acel haos am luptat și am încercat să văd partea bună… Nu am reușit să fac multe pentru ea, eram mici amândoi, dar atât cât am putut, am făcut… Stiu că nu a fost destul, dar sunt mulțumit de cât am putut, iar dacă aș putea da timpul înapoi cu siguranță nu aş schimba nimic din tot ce sa întâmplat… În primul rând atunci era cea mai bună decizie pe care o puteam lua 🙂 Chiar dacă ea mereu m-a văzut ca pe un laș și un egoist (am mai scris asta într-un alt articol), eu mereu văd ceva ce aș putea face ca să fiu mai bun. Recent am încercat să ajut mai multe persoane din jurul meu și să fac un bine… chiar și cu un sfat.. si  ghiciți ce? Am reușit… Și asta m-a făcut să simt că pot zbura până la cer și înapoi. Mereu aveți un prieten care vă dă sfaturi de iubire, dar, paradoxal, el e singur :)) Vă sună cunoscut nu?
Ce vreau eu să zic este că viața mea nu a fost mereu frumoasă, tatăl meu nu a fost lângă mine, fata pe care am iubit-o niciodată nu ma pus pe primul plan, sau măcar să simt că contez pentru ea :)… contrar la toate astea am luptat, și asta a contat cel mai mult.. Am întâlnit persoane minunate, persoane ca Vasile, băiatul care scrie și el pe blog, găsiți blogul lui jos la parteneri, persoane ca Alexandra, fata care a pățit acel accident acum două săptămâni, Bianca, Ionela, Roxana, persoane care din păcate nu mai fac parte din viața  mea, dar nu am să le uit niciodată  pentru că atunci când vorbeam cu ele am avut de învățat multe și m-au ajutat să rămân puternic și să nu clachez…. Tot aici vreau să o menționez și pe Crina, fata de la care am vrut un sărut :)) Dar am fost refuzat 😉

Citește și  Boicotul asupra Raiffeisen Bank România, e o soluție?

Vreau să  o menționez și pe fosta, căruia  îi mulțumesc mult pentru tot ce sunt eu astăzi și făcând o paranteză aici, un aport la fel de mare la avut și Alexandra, fata care a avut accidentul de pe patinoar, datorită ei mi-am dat seama că viața continuă indiferent dacă noi ca persoană mai suntem în viață sau nu. Ea mi-a arătat, din păcate cu durere, cât de importantă este viața. În timp ce eu mă gândeam să mi-o iau, alții cerșeau secunde pe patul de spital.

A fost haos, acum nu mai e. Am forțe proaspete si privesc cu încredere spre viitor. Nu îmi e frică de moarte, îmi e frică să nu fac ce simt, să nu las ceva în urma mea, să nu ofer o parte din sufletul meu fiecărei persoane care îmi iese în drum.. De asta îmi e frică. Pentru că dacă nu faci ce simți, nu faci ceva pentru cineva din jurul tău, de ce mai trăiești? Dacă te gândești doar la tine, când ai să mori, nu vei lăsa nimic în urmă,  dar dacă faci bine vei rămâne o amintire frumoasă adânc în sufletul cuiva 🙂 Exact ca o comoară. Eu dacă mâine am să mor, știu că totul va continua la fel, lumea nici nu a început și nici nse va sfarşi cu mine, dar știu că încă câțiva ani voi trăi prin persoanele care m-au cunoscut și prin acest blog desigur. Nu am fost cel mai bun om din viața lor, defapt nici pe departe bun, dar am fost unul din cei care a încercat mereu să ofere o parte din el, mereu ușa a fost deschisă, cine a intrat a avut șansa să facă ravagii, însă mereu apărea altcineva care făcea ordine. Nu mă  întrebați de ce am scris așa mult și de ce am vorbit despre mine, însă dacă este să  citiți printre rânduri, vreau să înțelegeți că viața oricât de grea ar fi, nu renunțați să luptați. Știu cititorule, și tu te-ai gândit măcar o dată să îți pui capăt zilelor, eu spre deosebire de alții am puterea să recunosc, dar dacă ai să mai ai idei de genul, te rog nu o fă. Dacă eu am avut puterea să trec peste o relație de 3 ani, peste un tata care a fugit cu prima ocazie din viața mea, peste vorbe grele și dușmani, și tu poți face asta. Sunt sigur că merită să lupți pentru că e nevoie de o secundă să pierzi totul și tot de o secundă este nevoie ca să  castigi. Lupta, așteptarea, are un rost.

O să  continui să sper că va fi bine, continui să  merg inainte și să las amintiri frumoase. Poate nu o să mai am prietenă niciodată, dar nu e nimic rău în asta. Important este să mă simt bine, să fac bine celor din jurul meu și să privesc în față. Sunt unic, în felul meu, la fel ești și tu. Nu uita asta!!!! Învață să  pierzi cu demnitate și să câștigi cu modestie. O să mai cad, știu asta, la fel și  tu, cititorule, dar trebuie să ne amintim că această decizie nu o mai putem schimba, și dacă nu pentru noi, măcar pentru cei din jur să luptăm.

Ciurcas Dan Gabriel (administrator)

Timid, visător, romantic, idealist, om, sunt doar câteva cuvinte care mă pot descrie.
Scriu din plăcere despre tot ce îmi tună în cap, am 23 de ani și până în prezent am iubit doar o fată cu care am fost împreună timp de 3 ani, pot spune că deseori ea este sursa mea de inspirație.
Mai multe puteți afla citind blogul meu, aici este locul în care îmi împart gândurile, ideile cu voi :)

4 comentarii

  1. Multumesc ca m.ai mentionat in amintirile tale neplacute…înteleg ca e important sa.ti traiesti viata dar nu poti sta singur pana la nesfarsit încearca sa.ti gadesti si tu o fata pe placul tau, ai ajutat destula lume..mie deja mi.ai salvat viata asta explica personalitatea ta…încearca sa te mai gandesti si la tn nu mai pune pe primul loc alte persoane, fericirea ta depinde de a celor din jur..Nu!!, Fericirea ti-o creezi tu asa cum trebuie Ai grija de tine !! :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.