Primele ore pe masina…

Treaba asta cu școala de șoferi îmi ocupă ceva timp, mai ales că fac naveta. Am luat sala mică și cum era de așteptat am început și primele ore pe mașină… Cum a fost? Doamne! Atât zic. Glumesc, am să vă explic în rândurile ce urmează experiența avută în primele ore pe mașină. Sau, mă rog… o părere a mea în legătură cu acest lucru. Am avut emoții mari, atât de mari încât am adormit foarte greu cu o noapte înainte să pornesc pentru prima dată o mașină. Eram programat pe la 15:00 de către instructor…. Așa că mă trezesc pe la 11, beau cafeaua în grabă și plec la 45 km distanță de casă, locul unde îmi voi petrece cel mai mult timp. Ajung devreme în oraș așa că mă plimb pe la Altex și prin alte locuri, pe la 14:30 sunt sunat de instructor să vin la examen, locul de unde se pleacă de la examen, ajung și mă urc în mașină, în partea dreaptă logic, instructorul se urcă la volan și pleacă undeva pe un drum lung dar necirculat la marginea orașului… Hmmm.. deja mă gândeam ce căutăm eu acolo, e prima oră, îmi poate prezenta bordul oriunde în oraș.

Oprește mașina și îmi spune să mă urc la volan…. Hmm.. probabil vrea să mă acomodez cu scaunul… Oricum, o dată ajuns la volan a început un discurc caraghios

– Hmmm.. Domn’ instructor, sper că nu aveți de gând să pornesc mașina, știți eu nu am mai pornit o mașină în viața mea :))

– Daniele, facem treabă bună, o să vezi ce fel ai să conduci.

Deja îmi venea să râd, eu nu iau traseul. Cu ideea asta sunt și acum în cap. Pur și simplu nu e de mine condusul unei mașini.

– Domn’ instructor, știți, eu nu voi lua traseul….

– Nici să nu zici asta. O să vezi.

Nici nu termină de zis că deja sare la prezentarea bordului, apăs pe câteva butoane de pe bord ca să văd ce fac, care cum acționează apoi îmi prezintă volanul, schimbătorul pe care îl știam deja de pe internet :)) deh, mi-am aruncat și eu ochii la niște tutoriale pe net, apoi la pedale, știam deja cum vine ordinea lor…. Pedalele fiind partea grea. Aici am de precizat, eu sunt stângaci la picior si dreptaci la mână, după cum știți la condus piciorul stâng face un singur lucru… ambreiaj. Doar ambreiaj care după părerea mea e dumnezeul mașinii, pretențios ca o fată. Dacă nu îl calci corect, îți moare motorul.

Bun, terminăm cu prezentarea mașinii si SOC-ul adică așezarea scaunului, al oglinzilor si a centurii, și după câteva plângeri ale mele că nu iau permisul, că o să aibă de furcă cu mine ajung la partea cu cheia… Îmi zice simplu, Daniele, apeși pe ambreiaj dai o cheie, aștepți să se aprindă martorii de pe bord și când se stinge un beculeț dai cheie iar…

Hmmm.. Și aici e puțin ciudat, din câte auzisem nu trebuie să ții cheia la maxim mult. Oricum, apăs pe ambreiaj la maxim până la podea, dau contact prima oară, aștept să se aprindă martorii de pe bord și să se stingă beculețul, apoi dau iar contact și pornește motorul… la prima cheie pot să zic. Mașina era deja băgată în treapta întâi. Bun, deja mă gândeam că pot să mă cobor și să plec acasă, când aud

– Bun, acum ridică ușor piciorul de pe ambreiaj…

Hmmm.. Mă conformez, ridic ușor piciorul când simt că mașina se pune în mișcare, nu m-am pierdut, am început să mișc volanul și să țin direcția. Mă simțeam ciudat, multe emoții. Instructorul mă pune să fac slalom în zig-zag, de câteva ori aveam impresia că voi nimeri în balustradă dar nu a fost așa, după câteva zig zaguri aud ,,apasă pe accelerație,,.. hmmm apăs ușor pe accelerație și mașina se mișcă ceva mai repede iar motorul se turează destul de tare, când îmi zice ,,apasa ambreiaj la fund și bagă a doua, iar de data asta iei un pic mai repede piciorul de pe ambreiaj,,.. bag a doua si încep sa merg ceva mai rapid… La intersecții țineam apăsat ambreiajul, apăsam frâna și băgam în treapta întâi, apoi a doua… Și tot așa, trecuse deja 15 minute de când conduceam pe niște străzi lăturalnice și urmând direcțiile indicate de instructor deja ajunsesem în oraș. Aici am deschis gura și am spus hotărât ,,eu aici nu intru, nici măcar nu mi-am spus rugăciunea,,. (Ateu fiind, oricât de ateu, o rugăciune prinde bine preventiv) Dar cine să asculte, deja eram în oraș. M-am mai plimbat încă 15 minute prin oraș, făcusem eu greșeli dar măcar nu îmi murise motorul. Am tras pe dreapta și așa a trecut prima mea zi, prima experiență pe mașină.

A doua zi a fost ceva mai bine dar și mai nasoală. A fost ziua în care mi-a murit motorul… O senzație urâtă. Eram la o intersecție sub formă de praștie și în față era o mașină parcată neregulamentar. Instructorul a spus ,,semnal stânga,,.. am semnalizat, m-am asigurat și am tras de volan ușor stânga ca să depășesc mașina, când instructorul sare și îmi virează stânga tare de volan zicând ,,ia-o la stânga daniele,, mașina avea ceva viteză așa că am apăsat frâna ca să nu intrăm în bordură. Frâna la maxim fără ambreaj egal motor mort. Am dat cheie iar și am continuat drumul.

Clar, condusul nu cred că e de mine dar să vedem ce va fi. Oricum, sunt cu încrederea la pământ… Și nu din cauza asta. Astăzi am pățit altceva, urma o intersectie, am accelerat puțin ca să ajung mai repede, fiind distanța mare între mine și cel din față. Cum conduceam liniștit gandid la alte lucruri observ cu codata ochiului un cățel mic scăpat din lesă cum sare direct spre mașină, efectiv era aproape de roata mașinii. Am frânat plus ambreaj foarte repede, instructorul sa dus în față, eu în volan, iar mașina sa oprit la câțiva centimetri de cățel. Nu a pățit nimic cățelul. Eu, am fost lăudat pentru reflex dar și puțin dojenit că nu am procedat corect, dacă era cineva în spatele meu, nu avea timp să frâneze și intra sigur în mine. Cum spune și instructorul, sunt prea inimos. Oricum, mă bucur că nu a murit nici motorul la această pățanie cu cățelul, și toată lumea a fost fericită. Ce o să fie mai târziu ramane de văzut.

E frumos sa conduci, dar, puteam trai și fără asta :))