Nu de puține ori am avut emoții doar că ele au fost de mai multe feluri… Emoțiile primului sărut, emoțiile primei îmbrățișări, emoțiile primei despărțiri… Fac parte din viață și oricât de tari psihic am fi, tot vom face cunoștință cu ele.
De ceva timp m-am apucat de carnet, iar în ultimul timp sunt câteva lucruri schimbate. Acum, faci mai întâi două săptămâni de legislatie, după care dai o simulare gen cum e la sala mare, noi am numit chestia asta sala mică. Adică, pentru a putea face ore pe mașină ai nevoie de un carnețel unde vor fi trecute orele făcute pe mașină, acel carnețel trebuie purtat la tine de fiecare dată când te duci să faci ore de conducere ,,pe mașină,,. Acel carnețel ți-l dă profesorul cu care ai făcut orele de legislație. Așa că pentru a opține acel carnet a trebuit să susținem un test… Când am auzit am și bombănint ,,cât de greu poate fi?,,…. Ei bine… Încă stau și mă gândesc, chiar sunt ghinionist. Da, am luat sala mică iar de săptămâna viitoare sunt toate șansele să încep orele de condus, dar totuși să vă zic cum a fost.
Țin minte că am fost primele două zile la legislație. De ce doar două? Păi… mi-a fost rău, a revenit răceala de acum câteva săptămâni și am preferat să stau acasă și să învăț de unul singur. La răceală, sincer să fiu, sa mai adăugat și alte chestii pe care nu le pot zice aici.
Bun, stau eu acasă și mă pun pe citit. În câteva zile am terminat cartea de citit apoi am început să fac câteva chestionare. Pe unele le luam, pe altele le cădeam… Oricum, eram puțin stresat, adică chiar aș fi fost dezamăgit să cad sala mică. Vine ziua examenului, plec cu 3 ore mai devreme de acasă și când ajung în oraș mă opresc la patinuar. Patinajul e unul din sporturile mele preferate, de data asta m-am oprit doar ca să privesc cum fac gheața pentru deschidere. Chiar am și râs, în mijlocul patinoarului erau 3 bănci. Ar fi culmea să le lase acolo.
Oricum, timpul a zburat și am ajuns în fața clădirii unde urma să susțin examenul. Eu și încă 20 de ,,elevi,,. Dintre toți, eu am fost singurul care am lipsit la legislație, deja vedeam cum își dau coturi zicând ,,ăsta nu ia,,. Sincer, nu mă așteptam să iau. În ultimul timp sunt demoralizat complet. Cred că de asta am și învățat.
Intrăm în clădire și ne aliniem la ușă, fiind doar 5 calculatoare în sală, urma să intrăm pe rând, câte 5. La unul din calculatoare era conectat monitorul de pe perete, deci atât profesorul cât și restul care erau în sală își puteau clăti ochii la ce faci tu. Sau după caz, ce nu faci.
Mă aliniez în seria a doua, aveam emoții. Ies primii elevi, din cei 5 doar 1 a luat. Ce mă?! Eram uimit… Când, inainte să intru, unul dintre cei picați îmi șoptește ,,vezi că dă de pe drpciv, adică greu,,… Eram puțin uimit, deja îmi tremurau picioarele. Întru în sală, nu fac doi pași că și aud ,,tu rămâi în banca a doua,,… Când mă uit, pe banca a doua era doar mousul, chestionarul era pe monitorul de pe perete… pfoai.. serios? Cât ghinion sa am… Îmi zic în minte. Mă conformez, dau pe start și mă binoclez la monitor încercând să mă prefac că nu se uită nimeni la monitor, chiar dacă la ușă auzeam râsete. Asta ma infuriat și am zis ,,eu nu cad, fac pe dracu în patru și nu cad,,. Îmi iau inima în dinți și răspund spontan, repede, după 2 minute mă uit în colț și văd, 13 răspunsuri corecte, 0 greșite. Hai că-i bine, iau o pauză de câteva secunde și trec iar la treabă, următoarea o greșesc. Tot bifând și rezolvând când mă uit în colț văd ,,21 răspunsuri corecte, 3 greșite, 2 întrebări rămase,, Deci, în total erau 26 de întrebări și aveam nevoie de 22 răspunsuri corecte cu condiția să nu greșesc mai mult de 4. Deci în cazul meu mai erau două întrebări și mai aveam nevoie de un răspuns corect ca să iau…
Culmea, intrebarea care era pe ecran nu o știam, dau ,,răspund mai târziu,, și îmi dă a doua întrebare. Nici pe a doua nu o știu… ,,Bă la naiba, ce mă fac!?,, Mai dau o dată ,,răspund mai târziu,, și încerc să o iau logic. Nu eram sigur de răspuns dar am inchis ochii și am zis cu voce tare ,,ori plec acasă fericit, ori îmi bag piciorul și vin luni să o dau iar,,. Bifez răspunsul, dau ,,trimite răspuns,, și mă uit în colț unde scrie 1 intrebare rămasă, 3 răspunsuri greșite, 22 răspunsuri corecte. Să crap pe loc de fericire, ultima o răspund la nimereală și mă uit satisfăcut pe ecran ,,felicitări ai fost admis cu 22,,, apoi aud profesorul zicând ,,mmda, bravo, cum te numești?,,.
Am ieșit din sală cu zâmbetul pe buze și am zis ,,22 frate,, :)) au început să râdă și m-au felicitat. Apoi mi-am sunat persoanele apropriate și instructorul ca să le dau vestea. În final, din câți eram doar 4 am luat sala. Restul, se vor prezenta luni să o susțină din nou. Încă nu-mi vine a crede că se poate pica la sala mică. Și totuși, a fost greu. Dar e un prim pas făcut, sunt încăpățânat și asta are și o parte bună. Nu?
Acum să vedem când încep orele cum o să fie, una e să faci chestionare și alta e să te aflii la o intersecție. În orice caz sunt hotărât să învăț în continuare legislația și sper să reușesc. Să iau permisul. Momentan e singurul lucru pe care mă focusez. Orice este posibil, dacă te lupți până în ultima secundă. Dacă nu prindeam tupeu, nu luam sala, mă lăsăm păgubaș și mă ridicam fără să răspund. Dar am rămas calm și am avut încredere în ce am simțit. Într-o secundă se poatr schimba totul iar uneori o secundă poate fi mai impoimportantă decât o lună sau chiar un an.
