În lipsă de idei, mai ales că trec prin niște transformări aș putea zice, am zis să scriu părerea mea despre oamenii care dețin un animal de companie.

Astăzi eram puțin supărat, mi-am dat seama de unele lucruri, plus că aveam și o durere de măsea infernală. Mi-am dat jos tricoul și l-am pus pe scaun lângă mine… Aveam privirea pierdută în zare, mă gândeam la o mulțime de lucruri… Viața mea nu e perfectă nici pe departe măcar, dar… mereu poate fi mai rău, nu? Uneori cred că e un coșmar fără sfârșit, dar știu că e cât se poate de real…

Stând pe scaun întorc privirea și văd pisicuța mea cum stătea tolănită pe tricoul meu… Habar nu am de ce, dar mereu stă doar pe tricoul meu, iar când era micuță o găseam dormind in așa zișii şoşoni de gradină :)) În papuci, adidaşi, în orice încălțăminte încăpea. Pot să zic că a reușit să îmi aducă zâmbetul pe față pentru putin timp… Nu sunt un mare iubitor de animale, sau așa ceva, dar pot să zic că le ador. Îmi plac. Mai mult de atât am un cucoş nebun rău, de câte ori mă dau cu parfum mă ia la fugăreală prin curte, mereu am două bețe la poartă, unul într-o parte și altul în cealaltă parte a curții. Dacă se întâmplă să dispară bățul, strigăm până iese cineva să ne ,,treacă de cocoş,, :))

Dacă  vă întrebați de ce îl mai țin… păi are aproape 5 ani și a dus bătălii multe… A rămas doar cu o pana mai mare și cu un singur pinten…

Citește și  Visele se implinesc.

Țin minte acum 4 ani când trebuia să mă văd cu fosta, am ieșit pe poartă parfumat cu ciocolata în mână, pe atunci ne vedeam aproape de casa mea, pe la izvor, un loc frumos pe atunci. Din păcate nu ne-am înțeles la ora stabilită și ea a venit mult mai repede, iar la 5 minute după plecarea ei am apărut eu. 

În fine, eram supărat și am luat proasta decizie să mă întorc acasă, cocoșul făcea ca toți dracii, nu mă lăsa să trec nici mort, baf un băț în cap, două, amețește și cade, se ridică și se aruncă și mai tare. Am dat în el ca surdul în clopot până am rămas fără băț, apoi în apărare am aruncat cu ciocolata în el, direct în creastă și am luat-o la goană. Sincer, acum când îmi amintesc zâmbesc.. cu toate că toată lumea spune să-l tăiem, atât eu cât și mama nu ne dorim acest lucru și probabil o să moară de bătrânețe… deja sincer, nu mai e ca în vremurile bune, dar tot ne fugărește… mai ales pe mine. Nu suportă parfumul cu care mă dau. De câine nu îmi e frică, de cocoş da :))

Și asta vreau să spun, îmi place toate animalele, reușesc să îți aducă zâmbetul pe față în momentele proaste.

Mai jos vă las o poză cu pisiciuța de când era mică.

Iar mai jos poza de astăzi 😀 Mult mai mare…

De asta zic, animalele sunt simpatice. Nu are cum să nu ți se pară amuzantă pisica asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *