Mai știți povestea cu sala? Aia în care am reușit să îi dau gata pe băieții de la Vaslui la 21 :))

Ei bine, pe data de 13 la ora 15:00 am avut returul… Am dat sala pentru a doua oară. Aveam emoții mai mari pentru că majoritatea oamenilor din viața mea se aștepta să o iau. Toți, mai puțin eu. Dormisem doar 4 ore în acea noapte, eram cheaun de somn, dar totuși zic să o dau. Cât de rău poate fi!? Mă trezesc de dimineață și plec spre Vaslui, ajung pe la 11 in Vaslui și trec prin fața clădirii unde se susținea proba teoretică. Eh… știam deja ce mă așteapta așa că nu intru. Merg în centru și îmi comand un sandwich, o cafea, le iau și mă așez undeva pe o bancă. De foarte multe ori îmi place să stau și să observ lumea, pur și simplu mă holbez la ei fără să zic nimic… E chiar plăcut… Vezi cupluri de îndrăgostiți cum se țin de mână, vezi oameni de diferite culori, oameni grăbiți, necăjiți… Termin cafeaua si pornesc la drum.. spre… parc, normal. Nu aveam nici un gând să merg spre sală. Mă tot gândeam la diferite lucruri… aveam inima cât un purice. Din gând în gând se face ora 13:00… zic.. ia să merg mai repede la sală, să o dau și aia e… o iau.. bine.. nu o iau.. aia e.

Ajung la clădirea unde se ținea proba, intru înăuntru.. știam că o sa fie full… mă așez la rândul din mijloc, și stau gânditor. Toate emoțiile deja îmi dispăruse, ziceam în gândul meu ,,bă trebuie să pot. Alții mai prosti au putut. Pot și eu!,,. De după ghișeu o fată tinerică striga în gura mare ,,cine e pentru sală sau traseu, să vină în față,,. Mă trezesc din visat și merg la ghișeu, smulge aia dosarul, îl verifică, se uită la mine, bagă codul care trebuie scanat la calcultor, în dosar și zice ,,spre sală,,.

Din urma mea alte două persoane vin în fața ușii. Eram doar 3. Da, 3 persoane care așteptau să între la sală, in timp ce restul aveau treabă cu inmatriculările. Era full clădirea, dar doar 3 își făcuse curaj să susțină sala… restul aveau cu totul alte probleme.

Se uită fata aia la noi și ne întreabă, ,,pentru sală? Eu am căzut cu 21 data trecută,,… Încep să râd ,,și eu tot cu 21, au picat multe contravenții,,. Celălalt băiat căzuse cu 20. Foarte tare. Vine polițistul se uită la noi.. ,, doar 3?,, păi… ,,da,,.. la care el ,,păi mai așteptați,,. Aia e trebuia să fim măcar 5. Nu trece 10 minute că își mai face apariția o fată și un băiat. Vine polițistul ne dă drumu in sală și intrăm pe rând. Trebuia să semnezi și să lași dosarul, apoi să te așezi la calculator și să scanezi codul. Intră primele persoane, eu intru penultimul, așa am prins rând. Las dosarul pe catedră, semnez, apoi mă uit in sală. Toti se duseseră la ultimele calculatoare din colț. Data trecută am fost la primul calculator… ,,le iau pe rând,, zic eu în minte și mă așez la al doilea. Scanez codul, și dau start. Trec de întrebările de acomodare si.. in câteva clipe sunt deja la prima întrebare. Răspund foarte repede la primele 10 întrebări. Doamne.. e easy.. asta îmi repetam în gând. Ajung la a 22-a intrebare pe care o dau bună. Aveam 22 bune, 4 rămase si 0 greșite. Trecusem deja. Eram în al nouălea cer. Raspund corect si la celelalte până la ultima întrebare. Aveam 25 corecte, 1 rămasă și 0 greșite. Trecuse doar 5 minute. O știam si pe asta ultima, dar habar nu am ce am pățit că am dat răspunsul greșit. Și.. am luat. Cu una greșită.

Citește și  Primavara, romania, anul 2017

Ies bucuros de acolo și când să mă programez realizez că nu pot. Pe motiv că îmi expiră buletinul. Așa că merg luna asta pe 28 să mă programez.

Cobor scările și jos mă întreabă o fată dacă am luat… zâmbesc și zic mândru ,,da,,… apoi mă uit mai bine la ea si îmi dau seama că era fata care trebuia să intre după mine. Era tristă…

– Ce ai pățit? Ai căzut?

– Nu.. Nu am putut să dau. Instructorul meu a gresit o cifră pe fișă și nu am putut să dau..

– Păi acum ce faci?!

– Aștept.. nu am ce să fac.

Ìi urez mult succes, ea mă felicită și eu îmi continui drumul fericit spre gară ca să iau un tren spre casă. Îmi anunț toate persoanele care au crezut în mine, că am reușit. Nu din prima încercare, dar am reușit din a doua. Uneori, e bine să nu renunți și să mergi pe drumul tău. Indiferent de greutăți și de eșecuri. Crede în tine. Poți mai mult decât crezi.

Pentru mine ziua de 13 a fost una bună. Am luat sala, în drum spre casă am văzut și cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o în viața mea 🙂 Noroc că nu sunt ca alți băieți, sunt unul realist, și nu mă mai arunc ca în trecut la fetele cele mai frumoase. Pe alea să le ia alții mai perfecți ;

Plus de asta, vreau să rămân singur. Viața de unul singur nu e ușoară, dar nici foarte grea.

Crede în tine! Asta e calea succesului.

Ciurcas Dan Gabriel (administrator)

Sunt un băiat timid, diferit de alți băieți, ciudat în felul meu și de foarte multe ori chiar copilăros.
Sunt un trecător prin acest labirint numit ,, viață,,, uneori mă lovesc de lacrimi, alteori de zâmbete.... Viața este făcută din momente, iar aici e locul unde le înșir, unde sunt liber să scriu și să mă descarc, cel puțin până în momentul în care ies din labirind.

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.